La 28 ani ramaneam insarcinata cu Nikolai. Eram intr-un moment al vietii mele in care toate lucrurile erau puse la punct, in care nu lipsea nicio piesa de pe puzzle, in afara de el.
In cele 9 luni am fost extrem de activa, hyperactiva chiar (si acum ma mir ca bebe este pe baterii non stop:)). Am calatatorit pana in luna a 6-a (ultima calatorie a fost in Tel Aviv si Ierusalim). Am fost la birou pana aproape de luna a-9-a pentru ca m-am simtit foarte bine si mi-am dorit sa raman conectata la job si la oamenii din jurul meu, si sa profit de energia pe care o aveam.
Am avut noroc de o sarcina foarte usoara, nu am stiut ce sunt alea greturi, ameteli, stari de voma, am avut doar scurte episoade mai neplacute, dar nimic notabil. Cred ca si psihicul m-a ajutat foarte mult. Am incercat sa „nu ma las prada hormonilor” si pur si simplu am integrat aceasta stare de graviditate in stilul meu de viata, evident cu anumite moderatii.
Bebe a fost cu mine in cele 9 luni in burtica in Franta, Elvetia, Spania, Israel, Bulgaria.
De asemenea, a strabatut alaturi de mine tara in lung si-n lat, atat in calatoriiile de business, cat si pentru scurte escapade sau competitii de ATV si enduro.
La 7 luni l-am insotit pe Alex sa sara cu parasuta. Caci, nu-i asa, de emotii din astea aveam nevoie. Din nou, si ma mai mir ca Nikolai e bebe dinamita:)