Somnul bebelusului
„– Buna ziua. In 3 zile bebelusul dumneavoastra o sa doarma 12 ore, in camera lui, in patutul lui, cu perdeaua trasa. O sa ii urati noapte buna, si el se va culca.” Ce gluma buna! (Am zis eu atunci)
Asa incepea povestea noastra cand Nikolai avea 9 luni. Ajunseseram la un nivel foarte mare de epuizare fizica si psihica, din cauza noptilor nedormite si simteam ca ne invartim in cerc. Niciunul dintre miturile alea ca va dormi dupa botez, ca va dormi dupa ce incepe sa manance hrana solida, dupa ce il scoatem afara, dupa ce il plimbam pe la munte, nu s-a adeverit in cazul nostru.
Si oricat de mult iubeam si iubim sa doarma cu noi, sa ii simtim mirosul si sa ne trezim cu talpitele lui pe fata, sau cu el la pieptul nostru, nici noi si nici el nu ne odihneam. El era agitat ziua, din cauza oboselii acumulate, nu reuseam nicicum ziua sa il facem sa aiba niste somnuri lungi, sanatoase, iar noi nu ne mai reveneam din oboseala.
Ne era clar ca Nikolai face parte din categoria bebelusilor care nu dorm. Stiti ca sunt unii care dorm bine de la inceput. El a fost agitat de mic. A dormit la inceput pe noi, refuza patutul, ulterior am incercat sa facem tranzitia in patut, dar fara succes, doarmea intre noi, dar important era sa fiu eu acolo, era dependent de san pentru adormire, iar daca plecam undeva fie dormea in marsupiu, fie in carutul sport cu varianta de somn.
Incepusem sa discut cu alte mame, sa ma inscriu pe grupuri de specialitate sa vad unde gresesc. Era clar ca ceva faceam gresit.
