Relaxati – ne-am dorit genul de parenting relaxat, luam lucrurile cu calm, nu ne panicam, nu hiperbolizam situatiile prin care trecem, acceptam ajutor cand avem nevoie, ne-am continuat stilul de viata si odata cu venirea copilului (iesim in oras, calatorim, mergem la festivaluri, samd) incercam sa il integram pe el in viata noastra, nu tinem copilul intr-un glob de cristal, ci il lasam sa exploreze, sa descopere lumea, il luam cu noi peste tot si astfel ne testam limitele, vedem ce putem face impreuna cu el sau ce nu putem face.

A nu se intelege gresit relaxat = neglijent sau superficial. Nikolai are acum 1 an si jumatate, a fost alaptat exclusiv de la inceput, si inca este, ne-am luat langa noi o armata de specialisti care sa ne indrume, am facut diversificarea dupa normele OMS si ne-am permis momente de respiro pentru ca am acceptat ajutor (in speta din partea bunicilor) si asta e un lurcu care conteaza enorm. La orice semnal ca lucrurile nu sunt ok cu el n-am consultat cu pediatrul sau alti specialisti, dar nu am facut o tragedie din faptul ca a facut febra de exemplu.

Inca din perioada saricinii, am facut lectii de yoga pentru gravidute, faceam acasa meditatii, citeam mult despre partea de relaxare a mintii, despre nutritie, m-am documentat foarte mult astfel inca sa am tot instrumentarul necesar pentru orice situatii ar fi survenit. Eu sunt un om agitat de fel, dar am realizat ca odata cu venirea bebelui, aceasta stare de agitatie nu ne va ajuta cu nimic, din contra. In plus, este cunoscut faptul ca atat in sarcina, cat si dupa nastere din cauza hormonilor, femeile sunt predispuse la anexietate, depresie, asa ca am incercat sa am un psihic foarte bun ca sa preintampin aceste situatii.

Informati – inca de cand s-a nascut Nikolai am realizat ca avem foarte multe necunoscute si ca nu am vrea sa ne luam informatiile nici de pe Internet, nici de la alte persoane care poate au avut alte experiente cu bebelusii lor si nu s-ar fi aplicat in cazul nostru si nici de pe forumuri sau Internet din surse care nu sunt sigure. In plus, interesul nostru a fost sa avem un bebe sanatos, sa fim si noi ok astfel inca sa ne putem bucura de el la capacitate maxima. Acesta este motivul pentru care am apelat la persoane cu expertiza care sa ne indrume pe aria lor.

Am avut consultant in alaptare care ne-a ghidat inca de cand am ajuns acasa atat pe partea de lactatie, hranire a bebelusului, cat si pentru tot ce inseamna partea basic de ingrijire a lui. Ne-a oferit practic ABC-ul de care aveam nevoie si asta ne-a facut sa avem mai multa incredere in noi. Am tinut legatura pe telefon ori de cate ori am avut intrebari, si consideram ca a fost poate cea mai buna investitie de cand s-a nascut bebe. Voi reveni cu un articol complet despre acest subiect pentru a explica pe indelete care e rolul unui astfel de consultant, ce beneficii iti aduce, de ce nu e doar un moft. Pentru ca multe prietene mi-au spus, „bine ma, dar mamele noastre cum ne-au alaptat fara consultanti, asta e o fita”. Nu e o fita, este o necesitate, daca vrei sa alaptezi corect, sa hranesti copilul corespunzator, sa nu ai dureri, sa nu experimentezi mastite si alte evenimente nefericite. Alaptarea trebuie sa fie o experienta confortabila, placuta, nu un chin.

Am apelat la un pediatru foarte bun care il monitorizeaza pe Nikolai de cand avea 2 saptamani de viata, care ne-a vizitat la domiciliu si cu care am discutat pe telefon oricand am avut o necunoscuta, o problema. Inclusiv vaccinurile le-am facut acasa, cu medicul pediatru si asistenta, oferindu-i lui Nikolai o experienta ok si din acest punct de vedere. Astfel, nu l-am expus pe Nikolai la riscuri, nu l-am dus la spital decat pentru situatii exceptionale, in rest am discutat punctual cu medicul in fiecare episod in care cel mic a avut o problema.

Am apelat la un consultant in somn care ne-a indrumat la 9 luni astfel incat Nikolai sa doarma singur, in camera lui, toata noaptea, sa invete sa adoarma singur, fara alti stimuli si sa ne odihnim atat noi, cat si el. A fost in mod cert cea mai buna decizie, si, dupa 9 luni in care nu mai stiam cum e sa dormi cateva ore legate, am vazut luminita de la capatul tunelului si am simtit ca ne-am recaptat energia si pofta de viata. Din nou, o investitie extrem de buna pentru noi.

Ce am invatat de cand s-a nascut Nikolai este ca lucrurile nu prea se regleaza de la sine, miturile alea cum ca „copilul va dormi dupa botez”, „copilul va dormi tun cand incepi diversificarea”, „copilul nu doarme de la dinti”, „copilul doarme bine doar cu mama” sunt doar mituri si nu rezolva problema pe termen lung. Disciplina, un program corect, rutina sunt cheia. De asemenea, am invatat ca nu copilul este de vina ca nu stie sa doarma singur sau sa adoarma noaptea la cel mai mic stimul, nu copilul este de vina ca mananca doar la TV sau ca nu vrea in scaun, si nici ca parintii lui nu se odihnesc. Noi suntem cei care ii cream asocieri de la inceput, ii cream dependente, nu ii stabilim un program corect conform varstei, si de aici provin multe probleme.

Voi prezenta pe larg intr-o categorie separata (Somnul Bebelusului) care sunt secretele unui somn sanatos, ce presupune un sleep training, ce face un consultant in somn si cum iti poate schimba viata o astfel de decizie.

Tot cand vine vorba de informare, as vrea sa mai mentionez:

– carti de specialiatate – atat in sarcina, cat si dupa, mi-am comandat numeroase carti de specialitate

– am aderat la grupuri de sprijin pentru mamici/ bebelusi pe Facebook/ Blog – exemple: LaPrimulBebe, Bebedoarme, Flaveur, BLW – fiecare dintre acestea sunt grupuri cu reguli stricte si am incredere ca informatiile furnizate sunt corecte si trec prin anumite filtre, sau apartin unor specialisti. Sunt doar niste exemple care mie mi-au fost de mare ajutor. le voi mentiona si descrie la categoria Surse utile pe toate cele care au avut un impact pozitiv asupra noastra.

– m-am consultat cu alte mamici care nascusera recent (se schimba foarte mult lucruri cu o viteza foarte mare in industria de baby care si de multe ori apar in doar cateva luni servicii/ produse care iti pot usura mult mai mult viata).

Genul acela care lasa copilul sa bage biscuitele in gura dupa ce l-a scapat pe jos (nu e cazul acestei perioade cu pandemia COVID) – dar nu am fost genul de parinti care sa tina bebelusul in incubator, sa nu fie vizitat, sa nu atinga nimic sa nu ia virusi sau sa il dezinfectam de 10 ori daca atinge un obiect strain. Si pana acum nu ne-am confruntat cu probleme de sanatate, Nikolai are o imunitate de fier:)

Echipa – eu si Alex ne-am impartit de la inceput sarcinile, suntem implicati in egala masura in cresterea lui NIikolai. E foarte important ca noi mamele sa nu luam asupra noastra totul, sa acceptam ajutorul, si sa ne permitem uneori si timp liber. Cand Nikolai era foarte mic, in primele zile, faceam cu randul noaptea, eu aveam grija de bebe in prima parte a noptii cat sotul meu dormea, si spre dimineata il prelua el astfel incat sa ma pot odihni si eu. De asemenea, eu sunt extrem de norocoasa pentru ca Alex are o pasiune pentru gatit, motiv pentru care in 90% din cazuri el gateste, cel putin pentru noi. Este foarte important ca cel mic sa se obisnuiasca sa stea si cu tatal, si ca tatal sa se descurce cu el, pentru ca sunt situatii cand trebuie sa mergi sa te ocupi de anumite lucruri (de exemplu sa mergi la un salon 2-3 ore, sa mergi sa depui niste acte, samd) si lucrurile trebuie sa fie sub control. De ce nu, poate vrei sa iesi o ora la o cafea cu o prietena, iar cel mic trebuie sa stie sa adoarma si sa manance si fara tine. Aceasta dependenta de mama 100% nu aduce beneficii pe termen lung.

Curajosi – de cand s-a nascut Nikolai ne-am propus sa aplicam principiul „learning by doing”. Am simtit ca doar facand lucrurile impreuna cu el putem vedea ce e ok si ce nu.

De exemplu, incercam sa iesim in oras, la masa cu prietenii, la mic dejun sau pranz in functie de somnul lui, aveam mereu o geanta cu cele necesare in masina si doar facea refill. Asta a functionat de multe ori, au fost si dati cand n-a functionat si a trebuit sa ne readaptam, sa vedem unde il culcam, cum, unde il hranim, si asa, fiind pusi in diferite situatii am invatat multe trucuri.

De asemenea, prima calatorie cu Nikolai a fost cand el avea 3 saptamani, am plecat la munte sa vizitam un conac unde urma sa aiba loc botezul lui. Era atat de mic, ne era atat de teama, dar ne-am descurcat. Mai mult, ne-am cazat la un SPA Hotel, si ne-am dus pe rand sa avem fiecare cateva momente de relaxare. La micul dejun mancam pe rand cat el dormea in marsupiu si am calculat returul acasa cand urma somnul, Caci doar stiti ca toti bebelusii sunt hipnotizati de vibratia masinii si atunci dorm cel mai bine.

Primul zbor cu Nikolai a fost cand el avea 3 luni si jumatate. Am plecat la Paris intr-o mini vacanta, Imi amintesc si acum ca de Craciun Alex a pus sub brad bilete de avion pentru toti 3 si cand le-am gasit nu stiam daca sa ma bucur sau sa ma panichez. Imi faceam o mie de ganduri despre cum o sa fie, cum o sa ne descurcam logistic in aeroport, avion, metrou, cum va dormi, unde il hranim. Pot sa va spun doar atat: ne-am descurcat perfect, am vizitat toate atractiile turistice, ne plimbam de dimineata de la 8 pana la 10 seara, am mers kilometri intregi pe jos, iar de hranit am bifat si Notre Dame-ul chiar:) Ne-am retras pe o bancuta sa ascultam slujba si i-am dat sa pape lui Nikolai. Era oricum una dintre cele mai frumoase slujbe catolice la care participasem, si fusesem si la Vatican in trecut

Despre calatoriile cu Nikolai si despre toate trucurile pe care le-am folosit in primul an din viata cand a vizitat 5 tari si numeroase locatii din tara, astfel incat sa fie usor logistic si sa ne si bucuram de vacanta, voi povesti pe larg in sectiunea Bebe Calator.

Am fost cu el la 2 Festivaluri – suntem indragostiti de festivalurile din Romania si am ales 2 la care sa mergem anul trecut si ma bucur ca am reusit sa ne bucuram si de aceste experiente, chiar si cu bebe in viata noastra.

Am fost nasi cand el avea doar 5 luni, iar el a fost alaturi de noi. Ne-am indeplinit rolul 100% si am dansat pana la 7 dimineata, el fiind in tot acest timp alaptat, distrat si bine ingrijit. Cum am facut? O sa povestesc intr-un articol separat.

Aproape in fiecare weekend am plecat intr-un trip cu prietenii sau doar noi 3, niciodata nu i-am neglijat programul de masa sau somn, dar nici pe noi nu ne-am neglijat. Facand aceasta retrospectiva realizez cat de multe lucruri am putut face cu el, si ce curajosi am fost.

Genul ala care a sarbatorit copilul in fiecare luna: ii stiti pe parintii aia care serbeaza cu tort fiecare luna a bebelusului? Noi suntem aia:) Chiar daca de multe ori am folosit o amandina pe post de tort, n-am ratat nicio luna oportunitatea de a-l sarbatori pe Nikolai si ne-am bucurat in egala masura la fiecare luna implinita.

Genul ala care a imortalizat tot: mii de video-uri, poze ne-au umplut telefoanele de 1 an si jumatate. Inca de cand s-a nascut Nikolai am incercat sa imortalizam orice gest, reusita, noua achizitie a lui si fiecare gangurit, zambet, cuvant sau pas ni s-au parut adevarate capodopere🙂 Stiti ce spun:) Mi se pare minunat sa le revad, pentru ca e atat de frumos sa vezi cum se poate schimba un bebe de la o saptamana la alta, de la o luna la alta, si mai mult, sa iti amintesti emotia primilor pasi, sau a primului cuvant. Mai mult, cand s-a nascut a primit cadou un jurnal de bebe in care am scris toate evenimentele importante si toate achizitiile (cand a inceput sa pape, sa mearga, sa vorbeasca, sa stea in fund, sa se catere, samd). Cel mai probabil i-l vom oferi cadou cand va fi mare. Nu se compara nimic cu aceste amintiri.

Genul ala care vorbesc cu bunicii pe videocall: gratie tehnologiei, acum suntem mai aproape de cei dragi, iar ei, bunicii si strabunicii sunt mai aproape de nepotii lor si au sansa sa ii vada crescand, chiar daca macar virtual. A devenit deja un ritual sa ne vedem cu bunicii pe videocall, si bebe sa „vorbeasca” cu ei sau sa le trimitem poze si filmulete in timp real sa se bucure de noile lui achizitii. Imaginati-va ca strabunicul lui Nikolai care anul acesta implineste 95 ani este la curent cu absolut toate poznele lui bebe gratie tehnologiei:)

Genul care il lasa pe cel mic cu bunicii cand e cazul – in ziua in care am nascut i-am spus mamei mele sa isi ia bilet de tren dus-intors, pentru aceeasi zi.
Eram coplesita si de evenimentul nasterii si in mintea mea aflata sub impactul hormonilor, eram convinsa ca noi nu avem nevoie de ajutor, ca le stim pe toate. Imediat ce am nascut si m-am vazut in spital si cu bebelusul langa mine, brusc nu mai eram asa eroina si am rugat-o sa ramana la noi macar pentru 2 saptamani. Nu cred ca am apreciat un ajutor mai mult, vreodata.
Confortul pe care ti-l da faptul ca e cineva in casa care a mai crecut copii este unul extrem de mare. Te trezesti in fata unei situatii pe care n-ai mai trait-o, ajungi acasa si ai un suflet de 3 kg de hranit, spalat, crescut. Dupa aceasta perioada, am realizat cat de buna a fost aceasta decizie. Copilul s-a obisnuit cu bunica inca de la inceput, mama mea s-a adaptat stilului nostru si ne-a respectat deciziile cu privire la Nikolai, si astfel am putut sa mai fugim cate 2 ore in oras, sau sa participam linistiti la o nunta, pentru ca acasa totul era sub control.
De asemenea, ori de cate ori am avut timp, am fugit la munte la bunicii paterni si l-am lasat sa zburde in aer liber cat timp noi aveam o mica escapada cu ATV-ul. Am cunoscut foarte multi parinti care nu isi lasa copii cu bunicii sau rudele si, din pacate, asta ii tine legati de casa si nu au libertate de miscare. Fiecare stie oricum ce mai bine care ii sunt prioritatile si fiecare parinte ia decizia cea mai buna pentru contextul familiei lor.

Adaptati la secolul vitezei si a tehnologiei – incercam sa preluam partea pozitiva din toata expansiunea tehnologica si digitalizare si sa folosim uneltele pe care le avem la dispozitie in beneficiul nostru cand vine vorba de Nikolai. cateva exemple care imi vin in minte: folosim multe aplicatii de parenting, precum Wonder Weeks care iti trimite notificari cand intra copilul tau la puseu si iti descrie starile acestuia ca sa stii de ce are un anumit comportament. Ne-am abonat la un newsletter Baby Center Bulletin, care ne trimite saptamanal informatii despre evolutia lui Nikolai si ne ofera recomandari in functie de necesitatile lui pentru o anumita etapa. I-am instalat in dormitor o camera video conectata la telefoanele noastre prin care il putem vedea oricand, oriunde, din orice tara si chiar putem vorbi cu el din telefon. Am achizitionat un cantar cu bluetooth prin care se genereaza greutatea lui pe telefon in functie de greutatea noastra. Apelam la serviciile online de pediatrie daca avem o situatie urgenta in care simtim nevoia unui second opinion. Folosim serviciile de cumparaturi online, inclusiv pentru articolele de bebe, aplicatii de delivery chiar si pentru mancare daca vrem sa stam relaxati intr-o zi. Discutam cu pediatrul de multe ori pe Whatsapp si ne vedem pe video daca trebuie sa ii aratam vreun cucui sau alte nazdravanii.

Eficienti – incercam in tot ce facem cu bebe si orice decizie luam, sa fim eficienti. Sa nu caram dupa noi un intreg troller cu lucruri pentru el in masina, sa nu avem 10 bagaje cand calatorim cu avionul, sa ne bucuram de flexibilitate, de gadget-uri astfel incat sa ne facem viata mai usoara. Gatim retete rapide sau sanatoase, iesim in oras cand doarme bebe si il putem lasa cu bunicii, cautam o terasa unde sa luam micul dejun in oras unde sa fie si un mic spatiu verde sa se desfasoare, cumparam hainute pentru el de la Lidl, H&M, si altele, pentru ca oricum le poarta 1-2 luni sau le pateaza, nu tinem 10 sterilizatoare si 3 aparate de gatit in bucatarie, ci gatim pentru toti 3, dar in limitele ok si pentru bebe astfel incat sa fie o mancare sanatoasa. Imediat ce nu mai foloseste anumite lucruri le dam altor bebelusi, avem mereu un wishlist cu lucruri care ii sunt necesare in momentul curent si daca cineva doreste sa ii faca un cadou preferam sa spunem noi ce ne-ar trebui decat sa dublam lucrurile sau sa primim lucruri care nu ne-ar fi de folos, nu ii dam niciodata toate cadourile odata ca sa nu se plictiseasca, ci ii scoatem jucariile noi pe rand, si exemplele pot continua.

Nu doar parinti – Atat eu, cat si Alex suntem doi tineri cu cariere de succes, am muncit ani de zile sa ne dezvoltam profesional, sa fim niste repere pentru copilul nostru. Eu cred cu tarie ca e important sa nu fii doar mama, ci sa ai si o cariera, sa ai propriile realizari, sa existe o sinergie intre statutul de mama si cariera.

Mai mult, suntem tineri, doi tineri care vor sa se distreze, vor sa mearga in Vama, vor sa mearga la festivaluri, sa calatoreasca, sa se bucure de iesirile cu prietenii, sa se uite la un serial. Noi am reusit. Si cred ca e imprortant sa iti pastrezi sursele de fericire si dupa venirea copilului.

Genul care se pun la mintea copilului – Nikolai este singurul care l-a determinat pe Alex danseze. In mod normal i-ar fi trebuit vreo 3 beri pentru curaj, dar atunci cand Nikolai ne punem sa dansam in casa pe Suie Paparude sau Subcarpati, nu ii rezistam niciunul. Maimutareli de nenumarate ori doar ca sa il vedem razand,

Realisti si Pragmatici – nu deformam niciodata realitatea, prezentam situatiile exact asa cum sunt, cu bune cu rele, nu pretindem ca suntem perfecti si nici ca avem cel mai cuminte copil. Am spus dintotdeauna ca este greu sa cresti un copil, dar cu mici eforturi poti muta muntii din loc. Primele 3 luni ni s-au parut ca un carusel, nu stiam nici cum ne cheama, nu mai stiam cand am dormit ultima data, pentru ca asa cum bine stiti, exista bebelusi care dorm, si bebelusi care nu dorm. Al nostru face parte din a doua categorie. Si va spun cu mana pe inima, dupa primul an nu ne plangem decat de oboseala. La restul lucrurilor ne asteptam. Dar am avut noi nenorocul sa ne trezim din 30 in 30 minute o perioada destul de lunga. Pana am luat masuri, prin acel sleep training si viata noastra s-a schimbat complet din acel moment.

Nu in ultimul rand, suntem un cuplu si nu trebuie sa uitam asta. Trebuie sa oferim un exemplu copilul nostru, sa fim naturali, autentici si sa creasca intr-un mediu armonios plin de iubire.

As putea continua lista la infinit, da cred ca acestea sunt cele mai relevante atribute care ne definesc in modul cum am ales sa il crestem pe Nikolai. Cei care il cunosc deja sunt indragostiti iremediabil de el pentru ca este un mic poznas, un copil fericit, haios, independent, mereu zambitor. Cei care nu il cunosc, vor avea ocazia sa savureze nazdravaniile lui in sectiunea Aventurile lui Nikolai.

Apropos, voi ce gen de parinti sunteti?
Ar fi interesant sa ne cunoastem:)

The cool mommy,

Sabina